Istoric
Istoric
Pentru prima dată se vorbeşte despre adventism în Sintea-Mare în anii 1904-1905. În acest timp fratele Indricău Axente şi Cătiţa, emigranţi germani, din Socodor, trec mai întâi prin Sintea-Mare, unde lucrează cu sârguinţă, mai ales printre baptişti. Menţionăm că socrul fratelui Indricău Axente era baptist din Sintea-Mare iar el vine şi se stabileşte pentru o scurtă perioadă aici, la socrul său.
Primele familii venite la credinţă au fost: Micoară Gheorghe şi Susana, Novac Pantelimon şi Strijica, Cizmaş Petru şi Maria, alături de pastorul baptist Betea Petru împreună cu întrega sa familie. La aceştia s-au adăugat mai târziu Bradner Ecaterina şi alţi câţiva credincioşi.
Membrii bisericii se adunau pe la casele lor, deoarece nu aveau posibilitatea să construiască un locaş de cult, nici măcar să cumpere un teren pentu biserică.
În perioada 1895-1916 fratele John H. Huenegardt, trimis de către Conferinţa Generală, se ocupa de botezul şi organizarea Bisericii în toată zona Romaniei aflata sub ocupaţie austroungară, deci şi de Sintea-Mare.
În 31 martie 1917, în raportul publicat de revista Zion Wachter figurau urmatoarele comunităţi: Şepreuş – 21 membrii, Somoşcheş – 14 membrii, Socodor – 54 membrii, iar Sintea-Mare – 12 membrii.
Din anul 1927 până în 1931, fratele Rădulescu a slujit ca pastor, iar adunarea fraţilor a avut loc în mai multe case – pe chirie.
În 1934 serviciile de închinare s-au desfăşurat în locuinţa sorei Morar Susana, perioadă în care pastor a fost fratele Popescu Constantin.
După anul 1934 locaşul de închinare funcţiona la familia Micoară Gheorghe care a pus la dispoziţia credincioşilor, fără nicio pretenţie, o cameră din locuinţa lor până în anul 1953.
În timpul celui de-al doilea Război Mondial au fost ani grei în care adunarea credincioşilor era interzisă iar legea marţială era strict aplicată, jandarmii făceau uz de ameninţări, bătăi sau chiar focuri de arme. Cu toate acestea numărul credincioşilor creşte la 25 de membrii.
Din 1953 adunarea s-a mutat la fratele Hodrea Teodor, iar fratele Secui Petru era pastor. Din 1955 până în 1973 adunarea funcţiona la familia Cismaş Ioan.
În 1973 adunarea credincioşilor s-a mutat în locaşul de cult (actual), de la numărul 83, cumpărat cu suma de 45.000 lei, de la proprietarul Miclăuş Floriţa. Spaţiul a fost amenajat şi pregătit pentru închinare.
În acea perioadă de timp Biserica nu avea dreptul să cumpere proprietăţi, iar o biserică nu putea fi înfinţată decât în condiţii speciale şi cu aprobarea expresă a PCR, fapt ce a determinat cumpărarea imobilului pe numele fratelui Tamaş Nicolae, apoi a fost trecut pe Conferinţa Banat (după Revoluţie).
Evanghelia era vestită – simplu – în fiecare duminică, pe uliţă, unde oamenii se strângeau în grupuri şi discutau despre religie.
În anii ’60 credincioşii din Sintea Mare au ales câmpul de vestire al Evangheliei localitatea Cintei unde mergeau cu bicicleta pentru a face lucrare. Acolo în Sabat sau duminica propovăduiau cuvântul şi stăruiau în rugăciune cu cei doritori. Ca rezultat, trei familii au fost convertite, în total 8 persoane; printre ei aminitim familia Fogoroş şi Purice.
În comunitatea Sintea Mare au slujit următorii pastori: John H. Huenegardt, Betea Petru, Rădulescu, Popescu Constantin, Doagă Gheorghe, Crişan Petru, Secui Petru, Cazan Gheorghe, Maur Traian, Jigău Dimitrie, Dărvăşan Gheorghe, Vărcuş Vasile, Ban Ioan, Rusu Gheorghe, Dănăiaţă Valentin, Floricel Lucian, Roman Liviu, Asanache Marcel, Ţărmure Marcel.
Din comunitatea Sintea Mare au devenit pastori: fr. Engelhardt Adam, care a fost şi preşedinte de conferinţă pe perioada a două mandate şi fr. Vlad Ionel.
Astăzi comunitatea Sintea Mare numără 49 membrii. Cei mai mulţi membrii au fost înregistraţi în anii 1999-2000, adică 56 membrii. Biserica este slujită de cor şi famfară.
“Isaia 46.4: Până la bătrâneţea voastră Eu voi fi acelaşi, până la cărunteţele voastre vă voi sprijini. V-am purtat şi tot vreau să vă mai port, să vă sprijinesc şi să vă mântuiesc.”