Tony şi Sonya Nicholson au donat spitalului din oraşul lor două acvarii excepţionale. Prezenţa acestora a schimbat complet atmosfera din sala de aşteptare. În loc să fie un cadru străin, neprietenos şi intimidant pentru copii, holul spitalului devenise peste noapte un loc în care stăteai de plăcere. Punctele de maximă atracţie erau strălucitorii peştişori clovn care îi entuziasmau în special pe copii. Îi puteai auzi la tot pasul: „Mami, uite-l pe Nemo!”

Însă, cam la o săptămână peştii au început să moară. La fiecare două-trei zile câte un „Nemo” trebuia înlocuit. Administraţia a solicitat ajutorul unor experţi în acvarii, însă misterul nu a fost elucidat. În cele din urmă, unul dintre specialişti a întrebat: „Pe holul acesta luminile stau întotdeauna aprinse?” Răspunsul era afirmativ. „S-ar putea ca asta să fie problema”, a continuat el. „Nu au suficient întuneric pentru a se odihni.” Ca urmare, în fiecare noapte personalul stingea luminile care băteau în acvariu. Rezultatul? Nemo au trăit!

Trăim într-o lume supra-stimulată de telefoane mobile, alarme, televizoare, radiouri, playere, toate acestea ducându-ne spre „sindromul Nemo”. A nu avea timp pentru o odihnă adecvată înseamnă a te grăbi spre propriul mormânt.

Soluţiile ar fi:

- şapte ore de somn în fiecare noapte,

- un timp liniştit de meditaţie între tine şi Creatorul tău, în fiecare dimineaţă,

- o pauză la prânz (da, şi pentru rugăciune),

- o zi pe săptămână pusă deoparte pentru a sărbători dragostea – un sabat săptămânal pentru a-ţi împrospăta adorarea.

Poti incepe ziua de maine odihnindu-te cu o rugăciune.