Pentru noi, cei din Sintea-Mare, anul 2010 a fost un an plin de binecuvântări. De ce spun asta? Pentru că Dumnezeul nostru ne oferă doar lucruri bune.

Chiar dacă uneori, în drumul nostru am întâlnit unele încercări, ştim că ele ne-au fost date cu un scop, spre binele nostru.  Pentru aceasta nu putem decât să-I mulţumim.

Si… pentru ca suntem la capitolul „mulţumiri”, am adunat,  fiecare membru al bisericii, un buchet de mulţumiri pentru Cel care ne-a ţinut de mână şi în anul pe care acum l-am lăsat în urmă.

Tată,

Cu inimile umplute de recunoştinţă, noi, cei din Sintea, adunaţi împreună la trecerea dintre ani, vrem să-ţi mulţumim pentru dragostea Ta, pentru purtarea Ta de grijă atât faţă de noi cât şi faţă de familiile noastre. Îţi mulţumim pentru că ne-ai ajutat să nu ne lipsească pâinea de pe masă şi pentru că tot Tu ne-ai învăţat să-Ţi mulţumim pentru ea.

Îţi suntem recunoscători  pentru modul în care ne-ai călăuzit în anul ce a trecut şi pentru că ne-ai dat viaţă, sănătate, familie, har şi pace. Îţi mulţumim pentru Isus şi pentru modelul Lui, pentru credinţă şi pentru darul mântuirii, pentru minunile din viaţa noastră şi pentru ajutorul Tău în nevoi. Îţi mulţumim de asemenea pentru ca ne-am putut aduna în biserică şi pentru că, prin ajutorul Tău am putut continua lucrul la clădirea noii biserici. Am vrea ca în acest an să ne ajuţi să o terminăm iar biserica să se umple de suflete doritoare să te cunoască, dar şi mai mult am vrea să vii să ne iei în Casa Ta, de Sus…

Doamne, pentru anul care l-am început, ajută-ne să fim mai credincioşi, mai uniţi, mai buni, mai iubitori, să fim mai aproape de Tine. Vrem să vii cât mai curând şi vrem ca întreaga noastră familie să ne fie alături în asteptarea şi pregătirea venirii Tale. Dorim să ne lăsăm conduşi de Tine, să fim mai silitori şi să ne implicăm mai mult în lucrul ce-l avem de facut.

Vrem să fim umpluţi de Duhul Sfânt ,iar dragostea Ta să se vadă şi în viaţa noastră. Te rugăm ca şi în 2011 să-ţi pastrezi bunătatea faţă de noi şi orice ar veni, Tu să fii cu noi iar noi să fim cu Tine. Deschide-ne Tu ochii să vedem drumul pe care vrei să ne călăuzeşti şi ajută-ne ca acolo unde Tu ne chemi, noi să fim prezenţi, să fim gata!

În acest an vrem să ne reconsacrăm Ţie şi vrem ca de azi, noi şi toată casa noastră să slujim Domnului!

10% – nu pot fi gasiţi nicăieri

20% – nu participă niciodată la un serviciu divin

25% – recunosc că nu se roagă niciodată

35% – recunosc ca nu citesc niciodată Biblia

40% – nu contribuie financiar la programele bisericii

60% – nu dau nimic pentru proiectele misionare

65% – nu citesc niciodată lecţiunea săptămânală

75% – refuză orice răspundere în biserică

85% – nu invită niciodată pe cineva la biserică

90% – nu iau parte niciodată la ora de rugaciune săptămânală

95% – nu castigă niciodată un suflet la Hristos,

dar

………………………………………………………………….

100% – aşteaptă să meargă la cer!

Însă, cam la o săptămână peştii au început să moară. La fiecare două-trei zile câte un „Nemo” trebuia înlocuit. Administraţia a solicitat ajutorul unor experţi în acvarii, însă misterul nu a fost elucidat. În cele din urmă, unul dintre specialişti a întrebat: „Pe holul acesta luminile stau întotdeauna aprinse?” Răspunsul era afirmativ. „S-ar putea ca asta să fie problema”, a continuat el. „Nu au suficient întuneric pentru a se odihni.” Ca urmare, în fiecare noapte personalul stingea luminile care băteau în acvariu. Rezultatul? Nemo au trăit!

Trăim într-o lume supra-stimulată de telefoane mobile, alarme, televizoare, radiouri, playere, toate acestea ducându-ne spre „sindromul Nemo”. A nu avea timp pentru o odihnă adecvată înseamnă a te grăbi spre propriul mormânt.

Soluţiile ar fi:

- şapte ore de somn în fiecare noapte,

- un timp liniştit de meditaţie între tine şi Creatorul tău, în fiecare dimineaţă,

- o pauză la prânz (da, şi pentru rugăciune),

- o zi pe săptămână pusă deoparte pentru a sărbători dragostea – un sabat săptămânal pentru a-ţi împrospăta adorarea.

Poti incepe ziua de maine odihnindu-te cu o rugăciune.

- Noe, pământul s-a umplut de răutate şi oamenii M-au uitat. Vreau să-mi construieşti o nouă Arcă, pentru că Potopul va veni iar. Să iei din fiecare specie câte un exemplar mascul şi femelă. Ai la dispoziţie 6 luni de zile!

După 6 luni se uită Dumnezeu pe pământ şi-l vede pe Noe plângând în grădină.

- “Noe !!! Sunt pe cale să încep Potopul, unde este Arca ???”

- “Iartă-mă Doamne, dar lucrurile s-au mai schimbat între timp ….

Am nevoie de autorizaţie de construcţie. Mă tot cert cu un inspector, pentru un sistem antiincendiu, vecinii m-au dat în judecată pentru că am încălcat planul de urbanism construind Arca în grădina mea şi astfel am încălcat normele de înălţime.
Apoi compania de electricitate a cerut să pun ipotecă pe Arcă în vederea acoperirii costurilor de transport şi de mutare a liniilor de înaltă tensiune ce trebuie date la o parte din calea Arcii pentru a fi lansată la apă. Degeaba le-am spus eu că va veni marea la mine, că nu m-au crezut. Să fac rost de lemn, a fost o altă problemă. Este interzis să tai lemn din pădurile învecinate deoarece acolo trăieşte bufniţa cu pete care-i o specie protejată.
Am încercat să-i conving pe ecologişti că tai lemnul tocmai pentru a salva bufniţa, dar nici n-au vrut să stea de vorbă cu mine. Când am început să adun animalele, am fost dat în judecată de un grup de activişti pentru protecţia animalelor. Ei susţineau că ţin animale sălbatice sechestrate împotriva voinţei lor, şi de asemenea au susţinut ca să pun atâtea animale într-un spaţiu atât de mic, înseamnă cruzime asupra lor.
Apoi Ministerul Mediului, au spus că nu am voie să construiesc Arca până când reprezentanţii lor nu fac un studiu de mediu şi implicaţiile pe care Potopul Tău le poate avea asupra mediului.. Incă am un proces în derulare cu Ministerul Muncii, deoarce încă nu m-am hotărât câte minorităţi ale grupurilor etnice să angajez pe şantier iar Blocul Sindical nu mă lasă să-mi folosesc la construcţie copiii mei deoarece nu fac parte din Sindicat şi nu au certificare ISCIR pentru construcţia de arce.
Ca să fie totul şi mai rău, Fiscul, mi-a confiscat toate posesiile deoarce susţin ei că vreau să părăsesc ţara cu specii de animale pe cale de dispariţie. Deci Doamne iartă-mă dar, îmi trebuie pe puţin 10 ani ca să fac tot ce mi-ai zis.”

Dintr-o dată cerul se lumină, norii dispărură, iar soarele din nou apăru strălucitor pe cer.

” -Doamne, să înţeleg că nu ne mai distrugi lumea ?”

” -Nu Noe, se pare că mi-a luat-o guvernul înainte…”

• Când Domnul mi-a măsurat tensiunea, am remarcat că tandreţea mea era foarte scăzută.

• Când mi-a verificat temperatura, termometrul indica 40 de grade de anxietate.

• Am făcut şi o electrocardiogramă, iar diagnosticul a fost acela că am nevoie de câteva transfuzii de iubire, deoarece arterele mele erau astupate de solitudine şi amaraciune. Ele nu mai puteau iriga inima mea goală.

• Am fost la ortoped deoarece nu mai puteam să merg alături de fratele meu. Nu puteam să îi acord o îmbrăţişare fraterna, pentru că îmi făcusem o fractură când m-am împiedicat de gelozie.

• Domnul mi-a mai descoperit o miopie datorită faptului că nu puteam să văd dincolo de aspectele negative ale aproapelui meu.

• Când i-am spus Domnului că urechile mele au asurzit, El a constatat că am neglijat să ascult zilnic vocea Sa.

In marea Sa milostivire, Domnul mi-a oferit o consultaţie gratuită.

Astfel eu mă angajez, părăsind această clinică, să nu iau decât remediile naturale pe care Domnul mi le-a prescris în acest moment de adevăr cu mine:

- când mă ridic din pat să beau un pahar de recunoştinţă;

- înainte de a merge la muncă să iau o lingură de pace;

- la fiecare oră să aplic o compresă de răbdare şi să înghit un vas de umilinţă;

- spre casă să îmi fac o injecţie cu o bună doză de iubire;

-  înainte de a merge la culcare, să iau două capsule de conştiinţă împăcată.

Dumnezeu să vă binecuvinteze pe toţi!

Insănătoşire grabnică!

Dacă faptele spun cine sunt… pentru ce să mai repet şi eu acelaşi lucru?

Poate chiar asta e problema cu lauda. Cel ce se laudă… nu prea e cum spune.

Lauda are această ’calitate’ de a exagera lucrurile. Câteodată ajungem chiar să credem lucrul cu care ne lăudăm. Sau dacă el e într-adevăr real, nu e mai frumos să-i lăsăm pe cei din jur să-l descopere?

Teoretic e uşor. Dar practic?

Tocmai aici e frumuseţea dragostei. Ea îţi umple inima de bucurie şi… nu se laudă cu asta. În plus, te ajută să devii ca şi ea. Şi atunci … DA … e uşor!

Ca să nu greşesc, am căutat în dicţionar definiţia pizmei:

pízmă, pízme, s.f. (înv.; pop.) = ciudă, necaz, nemulțumire; dușmănie, ură; invidie, gelozie; răutate, vrajbă

La prima vedere ni se pare chiar normal să se spună că dragostea nu pizmuieşte. E normal ca în dragoste să nu existe ură, duşmănie, răutate… Dar cum stăm cu gelozia?

Mulţi sunt de părere că gelozia este necesară într-o relaţie şi dacă nu eşti gelos înseamnă că eşti indiferent şi nu iubeşti cu adevărat. Nu vorbesc aici despre acea gelozie exagerată, pentru că de ea ar trebui să se ocupe psihiatrul. Este vorba de aşa-numita ¨gelozie bună¨.

Ce poţi să faci când observi că partenerul tău se simte bine în compania unei alte persoane?

E simplu. Te înarmezi cu cele mai puternice arme şi ataci.

Există două tipuri de arme şi două tipuri de atac:

1.

- Cuvinte urâte
- Violenţă
- Plâns => atac asupra partenerului
- Reproşuri
- Ameninţări

2.

- Încredere
- Comunicare => atac asupra geloziei
- Stăpanire de sine

Rezultatul va fi diferit,în funcţie de tactica folosită. Fie o relaţie frumoasă bazată pe iubire şi încredere (partenerul nu are nici un motiv sa te înşele), fie o relaţie bazată pe certuri şi spionaj ce are ca rezultat suferinţa sau chiar desparţirea.

Dragostea… a ales!

Tu ce alegi?

Dar mai târziu, când am citit mai atentă, am observat că … dragostea nu e doar răbdatoare. Se pare că e îndelung răbdătoare. Oare nu e prea mult?

Am stat şi m-am gândit mult la asta.

Ce înseamnă cu adevarat răbdarea sau mai bine zis îndelunga răbdare într-o relaţie?

* Dacă partenerul tău nu e tot timpul aşa cum ai dori; a avea rabdare – înseamnă a-i accepta greşeala şi a merge mai departe sperând că într-o zi se va schimba?

Sau…

* Dacă partenerul tău vine acasă suparat şi obosit iar uneori iţi mai spune únele cuvinte care nu ar trebui spuse într-o relaţie (poate nici măcar gândite); a avea răbdare – înseamnă a nu-l lua în seamă, aşteptând să-i treacă nervii?

Uneori, aceste soluţii fac şi ele parte din răbdare. Dar cred că poate apărea riscul ca acea persoană să se obişnuiască în starea în care e, ajungând chiar să creadă că e normal ceea ce face, neluând în seamă durerea care se instalează treptat în inima celui/celei cu care işi împarte viaţa.

Îndelunga răbdare care este cultivată o dată cu dragostea face ca aceasta să înflorească, dând relaţiei un miros plăcut pe care îl pot simţi chiar şi cei din jur.

Ce înteleg eu prin îndelunga răbdare ca o manifestare a dragostei?

Când eram mică, îl vedeam pe tata că lega de unii pomişori îndoiţi un alt lemn…drept, ca un fel de atelă. L-am întrebat de ce face asta. Nu e mai uşor să taie din pom porţiunile încârnite sau..de ce nu…să-l lase aşa cum e? Oricum…acel lemn părea că nu are nici o legatură cu pomul. El stătea drept iar pomul era îndoit, lăsând între cei doi o distanţă destul de mare. Tata mi-a spus doar..să am rabdare. La început mergeam zilnic în grădină să vad cum pomişorul se îndreaptă dar…nu vedeam nici o schimbare. Vedeam doar acel lemn care nu făcea decât să strice aspectul pomişorului meu. Parcă..fara el, pomul nici nu părea aşa încârnit ca şi acum. Dar..aveam încredere în tata. Timp de câteva săptămâni am tot urmărit acel pom dar, văzând că nu se întampla nimic, entuziasmul meu a scăzut, ajungând chiar să uit de el. Dar..într-o zi, trecând prin grădină, ochii mi s-au oprit asupra pomişorului care acum devenise mare. Nu mai era acel pomişor îndoit pe care îl ştiam ci încet, luase forma celui ce-l sprijinea, devenind drept, cu ramurile îndreptate în sus, spre cer.

Legându-mă de exemplele de mai sus. O dragoste adevarată nu închide ochii acceptând fără comentarii greşelile celuilalt, dar nici nu face contrariul, încercand mereu sa accentueze cât de mare e greşeala făcută şi ce mult rău a produs ea în relaţie. O dragoste adevarată încearcă rezolvarea problemei cu mult calm şi tact, încercând să o îndrepte. Rezultatele probabil vor apărea în timp, dar cred că merită.

E greu sa îndrepţi pe cineva daca nici tu nu eşti drept. Dar mai e o soluţie: E Cineva care poate ajuta relaţia să-şi îndrepte ¨ramurile¨ spre cer. Avem un îndreptar pe care putem fii siguri. Trebuie doar să-I cerem ajutorul şi… să avem multă răbdare.

E greu?

Ce este bunătatea?
Atunci când porneşte din inimă şi nu din interese, putem spune că bunătatea este dragostea activă.
Se spune ca bunătatea este o limbă pe care surdul o poate auzi şi orbul o poate vedea
Dacă dragostea este plină de bunătate, înseamnă că nu putem spune că iubim cu adevărat dacă persoana iubită nu simte lucrul acesta? Chiar dacă doare, se pare că aşa e.

De multe ori auzim (mai ales băieţii) spunând:

-¨Ţi-am spus de atâtea ori că te iubesc, de ce mă întrebi mereu?¨

Oare… dacă dragostea ar fi activă, ar mai fi nevoie de asemenea întrebări? Cred că nu doar partenerul ar simţi acea dragoste ci ea ar fi văzută şi de cei din jur.

Chiar dacă par neînsemnate, micile gesturi de iubire au capacitatea sa umple întreaga inimă cu dragoste si bucurie. Un zâmbet, o îmbraţişare caldă, renunţarea la ¨timpul meu¨ şi transformarea lui în ¨timpul nostru¨ – poate chiar pentru un mic ajutor sau o plimbare pe malul apei, un mic dejun la pat sau orice lucru care are ca scop fericirea celuilalt…

E atat de frumos să iubeşti! Dar e şi mai frumos atunci când ştii că iubirea ta aduce roadă